Colectarea separată a textilelor este obligatorie în România de la începutul acestui an. Sistemul de colectare separată din țările dezvoltate permite ca mari cantități de deșeuri textile să fie sortate și reutilizate prin revânzarea în magazinele second hand.
Spre deosebire de alte tipuri de deșeuri colectate separat, nu reciclarea, ci reutilizarea prin vânzare ca marfă second hand reprezintă principala formă de valorificare a textilelor.
În țările unde colectarea separată a textilelor se face de mult timp, cel mai mare volum de haine rezultate în urma sortării este vândut ca marfă second hand. Pentru a permite acest lucru, este necesar atât controlul sortării, cât și al colectării textilelor.
În România, mai multe municipalități au început să colecteze separat textilele, obligate de legea intrată în vigoare la începutul anului. În schimb, doar câteva dintre ele au contracte cu operatori care asigură trasabilitatea întregului proces – de la colectare, sortare, reutilizare și reciclare. Exemple de astfel de operatori sunt Roseco (Cluj), TexCycle (Craiova, Oradea, București) sau Textile Recovery (Buzău).
Celelalte localități, chiar dacă fac colectare separată, duc textilele strânse fie la incinerare la fabricile de ciment, unde sunt valorificate energetic, fie la depozitele de deșeuri.
La nivel global, mai puțin de 1% din firele țesute folosite în producția hainelor ajung să fie reciclate în fire textile pentru îmbrăcăminte.
Textilele sunt deșeuri complexe. Rata de reciclare la nivel global este în jur de 12-15% pentru că există și alte procese în care materialul este reciclat într-o manieră prin care își pierde calitățile inițiale.
Iată câteva exemple:
Reciclarea nu reprezintă însă o soluție larg răspândită pentru că nu este viabilă economic decât în cazul hainelor realizate dintr-un sigur tip de material. Pe de altă parte, în jur de 80% din haine sunt confecționate dintr-un mix de fire sintetice și naturale (pot fi două, trei, chiar și cinci tipuri de materiale diferite în același articol), iar tehnologiile avansate de separare a acestor fire sunt în general prea scumpe.
Răspunsul este „da”, chiar dacă în spatele acestei afirmații se află o realitate mai complexă.
Până în urmă cu câțiva ani, nu existau decât câteva companii care reciclau deșeuri textile provenite de la fabricile de confecții textile pe care le transformau în materie primă nețesută (nu mai este folosită la producerea hainelor).
Situația s-a schimbat, astfel că există, în prezent, jucători care încearcă să acopere întregul lanț, de la colectare la reutilizare și reciclare, și să valorifice cât mai mult din aceste resurse, reducând la minim ce ajunge la incinerare.
Compania Roseco din județul Cluj a inaugurat anul trecut prima fabrică de reciclare din România care folosește textile post-consum ca materie primă. Roseco face parte din grupul Mendola, care importă textile second hand din afara țării, le sortează și le revinde către magazinele second hand. În prezent compania colectează textilele din mai multe localități din județul Cluj. Grupul Mendola deține și rețeaua de magazine second hand La Majole, cu 18 unități comerciale în România, o parte dintre acestea fiind operate în parteneriat cu Auchan. Textilele pe care nu le poate reutiliza merg către reciclare.
TexCycle România, parte a grupului bulgar Eurotex, este un colector de textile. Grupul Eurotex are un istoric de peste 20 ani în pregătirea pentru reutilizare a textilelor post consum si reciclarea deșeurilor textile post producție, pe care le importă de pe mai multe continente și le distribuie apoi către comercianți din toată lumea. Grupul deține, la Varna, cel mai mare centru de sortare a deșeurilor textile din Europa de Sud-Est. Acolo, angajații sortează articolele în peste 300 de categorii diferite. Articolele textile sunt sortate cel puțin în următoarele categorii: reutilizabile, reciclabile, destinate unei alte forme de valorificare (energetică, prin recuperare de energie). Grupul este activ, de câțiva ani, în domeniul colectării deșeurilor textile din Bulgaria, România și Grecia.
O rochie purtată la un interviu. O jachetă cumpărată în vacanță. O pereche de blugi ce a trecut prin concerte și plimbări. La un moment dat, toate devin pre-loved - haine care au aparținut cuiva, dar care mai au multe de spus. Într-o eră a consumului exagerat, haine pre-loved (second hand) înseamnă alegere conștientă, nu compromis. Nu e despre „ce a fost”, ci despre „ce poate fi”.
Hainele pre-loved nu sunt doar despre trecut, ci despre viitor. Despre libertatea de a alege sustenabil, despre a te îmbrăca cu sens, nu cu etichete.
Într-o lume grăbită să cumpere, cei care aleg să prelungească viața unei haine sunt adevărații trendsetteri. Nu mai e doar modă, ci o formă de cultură personală.
Hainele second-hand în România și-au câștigat faima pe care doar vintage-ul o avea. De la boutique-uri la colț de bloc, până la influenceri de fashion care promovează în mediul online ținute capsulă, tendința este de a scoate hainele deja purtate din tăcerea stigmei. În locul etichetelor de brand, noul statement de forță este povestea.
Rețele precum Humana sau evenimentele de tip clothing swap au transformat cumpărăturile alternative într-un act de cultură urbană: mai puțină risipă, mai multă personalitate. A purta pre-loved e astăzi echivalentul unui manifest de conștiință, nu al unui compromis.
Mai puțin de 1% dintre hainele noi sunt produse din fibre reciclate, iar milioane de tone ajung anual la groapa de gunoi. Hainele pre-loved oferă o formă etică de „reciclare”, fără alte procese industriale, fără consum energetic și fără transport global.
Este circularitate aplicată: hainele revin în circuit prin decizie personală.
Piața second-hand nu este imună la excese: goana după articole „ieftine”, cumpărături impulsive și magazine second-hand care se deschid din loc în loc.
Adevăratul sens al filosofiei pre-loved stă în moderație: cumpărăm mai rar, mai bine, alegem calitate, nu cantitate. Slow fashion nu înseamnă „mai puțin cool”, ci mai mult control: asupra banilor, mediului și propriei identități.
Clothing Swap by YKO-YKO. Pentru Florina și Alexandra, fondatoarele YKO-YKO, swap-ul înseamnă empowerment, hainele își continuă viața, iar oamenii învață să privească moda dincolo de eticheta de preț. Astfel, în câte-o sâmbătă leneșă, într-un loc de poveste din București, apar standere și umerașe cu rochii, cămăși, blugi și pantofi, fiecare cu propria sa mărturie neștiută. Oameni care s-au mai văzut la evenimente de clothing swap sau complet necunoscuți se adună laolaltă și fac schimburi: probează, zâmbesc și își dăruiesc vorbe calde: „Ți se potrivește perfect!”, „Am purtat-o doar o dată, mă bucur că o duci mai departe!”. Acesta este spiritul unui clothing swap: un loc unde hainele nu se aruncă, ci se redescoperă. Spre deosebire de cumpărături, swap-ul nu înseamnă bani sau reduceri, ci responsabilitate și comunitate.
Humana: etica devine accesibilă. Cu o rețea solidă în România, Humana a reușit să normalizeze ideea de consum alternativ. „Clothing swap-ul sau second-hand-ul nu înseamnă compromis, ci alegere conștientă”, spune Mădălina Corciu, reprezentantă a brandului. Humana transformă hainele vechi în resursă socială, iar fiecare articol cumpărat susține programe educaționale și de incluziune. O combinație între retail sustenabil și solidaritate practică.
Yard Sale, povești cu suflu urban. Ce a început ca un eveniment într-un
apartament mic a devenit un fenomen cultural bucureștean. „Un swap nu e doar
despre haine, e despre oamenii care le poartă,” spune Laura Bucur, cofondatoare
Yard Sale.
Astăzi, sute de oameni participă lunar la evenimentele unde
hainele
se schimbă, se povestesc și se redescoperă. Este modă cu empatie - unde fiecare
piesă poartă o energie, nu doar o etichetă.
Loc de Troc: haine, povești și cafea. La polul intim al conceptului se află Loc de Troc, inițiativa Roxanei Buzețelu, care transformă trocul vestimentar într-un eveniment comunitar. „Le spun mereu: nu veniți doar cu sacoșa de haine, veniți cu chef de povestit,” spune fondatoarea. În jurul unui ceai sau al unei cafele, oamenii nu doar își schimbă hainele, ci și perspectiva asupra consumului. Un spațiu de socializare, nu de shopping.
și adaugă-le pe Harta Reciclării!
Când ai nevoie de ele, le găsești la un click distanță. În plus, dai o șansă și celorlalți să le descopere.
Caută pe hartă
Industria modei este responsabilă pentru peste 10% din emisiile globale de carbon și consumă resurse uriașe de apă și energie. În fața acestor cifre, tot mai mulți designeri și antreprenori aleg să răspundă cu creativitate.
Upcycling-ul, reinterpretarea și transformarea hainelor vechi sau a resturilor textile în piese noi, valoroase, devine una dintre cele mai inteligente forme de rezistență: o combinație de artă, ecologie și etică. Este dovada că noutatea nu trebuie produsă, ci poate fi reinventată. Într-o industrie obsedată de „nou”, virtutea apare atunci când putem vedea frumusețea în ceea ce există deja.
A purta haine upcycled nu înseamnă compromis, ci o alegere inteligentă, un act de respect față de resurse, de meșteșug și de planetă. Iar în România, această schimbare nu vine din mall-uri, ci din ateliere mici, comunități creative și oameni care cred că moda poate să repare, nu doar să consume.
Reciclarea textilelor presupune distrugerea materialului pentru a crea fire noi sau pentru generarea de energie. În esență, un proces industrial cu consum de energie.
Upcycling-ul alege calea inversă: păstrează, transformă și reinterpretează. Fiecare piesă „salvată” înseamnă o formă de creație inteligentă, cu impact minim asupra mediului și valoare estetică maximă.
Conform ONU, industria textilă generează anual peste 92 de milioane de tone de deșeuri și unul dintre cei mai distructivi poluatori ai apei, atât prin soluțiile chimice din vopsitorii, cât și prin microplasticele care ajung finalmente în apele oceanelor.Upcycling-ul vine cu o soluție funcțională: reduce consumul de resurse, prelungește durata de viață a produselor și propune o economie circulară.
Upcycling-ul propune haine reimaginate, ca expresii de autenticitate, din materiale textile deșeu, ca alternativă la stilul uniform propus de marile colecții textile globale.
Fiecare piesă dintr-un atelier de upcycling spune o poveste despre timp, imperfecțiuni, despre om și alegerile lui, dar și despre grija față de planetă. Într-o cultură care a glorificat excesul, „a repara” devine noul rafinament.
Puzzletex, o colecție Atelierul de pânză
Proiect social și ecologic, Puzzletex colectează resturi textile obținute din
procese semi-industriale și le transformă în genți, penare, huse, jucării sau
decorațiuni. Fiecare produs e construit ca un puzzle textil cusut manual,
într-un proces care minimizează risipa și oferă locuri de muncă demne
persoanelor cu dizabilități.
Oneshirt, haine vechi, mesaje noi
Brandul Oneshirt, creat de tineri designeri români, demonstrează că imaginația
poate resuscita orice articol vestimentar. Cămăși, fuste sau pantaloni vechi
sunt transformate în piese statement - compoziții moderne din materiale
contrastante. Fiecare haină poartă un cod QR care spune povestea materialelor
folosite.
Velements, pasiune și piese unicat
Brandul clujean a fost fondat de Adrian Vele, care a pornit de la propriile
experimente în studenţie. Hainele sale sunt realizate prin modificarea de piese
second-hand şi personalizarea lor. Adrian a transformat pasiunea într-o
filozofie, prin crearea de piese unicat din materiale existente, dar şi obiecte
de design din textile colectate, de exemplu prin proiectul de consum responsabil
„It's Not Goodbye, It's Rock It Later”.
REDU, pionier al reparațiilor creative
Prima întreprindere socială certificată din România în domeniul reutilizării
textilelor, REDU a transformat reparația într-un brand etic. Atelierul din Iași
dă o nouă viață hainelor și resturilor textile post-industriale, producând
accesorii și obiecte practice. REDU colaborează cu organizații europene și
derulează programe de educație despre economia circulară și consumul
responsabil. Astfel, oferă un exemplu despre cum activismul se poate traduce în
business sustenabil.
Wearable Art și Antoaneta Tica
Antoaneta Tica, profesoară și designer din București, folosește cele mai
indezirabile materiale, plasticul, resturile sintetice, fragmentele de ambalaje,
pentru a vorbi despre nevoia de a limita consumul. Creațiile ei nu sunt simple
piese vestimentare, ci forme de wearable art: rochii-sculpturi, adesea
voluminoase și tensionate, care pun întrebări mai degrabă decât oferă soluții.
Antoaneta Tica folosește plasticul, cartonul, resturile ca semn vizibil al
risipei. Straturile transparente, reflexiile dure și structurile rigide
transformă deșeurile într-o oglindă a societății de consum. Rezultatul e un
limbaj vizual cu mesaj clar: moda nu mai poate fi doar estetică, trebuie să
mobilizeze conștiința. Prin hainele sale create din deșeuri, Antoaneta Tica
propune o critică a ideii de „unică folosință”, un avertisment lucid asupra
faptului că frumusețea poate exista și în resturile pe care lumea le aruncă.
Reparațiile și retușurile hainelor nu înseamnă nostalgie, ci poate trece drept strategie socială și de mediu: consum mai mic de resurse, mai puține emisii, mai puține deșeuri, mai mulți bani rămași în buzunar.
În Europa, din 2022, un cetățean ajunge să cumpere 19 kg de articole textile și de încălțăminte anual, dar aruncă 16 kilograme.
Durata de viață pe care o dăm hainelor a scăzut spre unică folosință. Cu fiecare alte 9 luni de viață câștigate pentru o pereche de jeanși ori un tricou, scad cu 20% amprenta de carbon, consumul de apă și cantitatea de deșeuri textile.
Retușul hainelor ajunge să le prelungească viața, reduce presiunea pe mediu și pe portofel și creează valoare locală: de la ateliere sociale și mici afaceri locale, la evenimente comunitare de tip Repair Café.
Textilele sunt printre cele mai poluante categorii de deșeuri din UE. O rochie reparată sau o vestă care primește o a doua viață cu un simplu retuș înseamnă mai puțină presiune asupra infrastructurii de deșeuri, mai puțină ardere de materiale sintetice și mai puțin CO₂ emis.
Să repari e mai ieftin decât să cumperi, dar și mai util decât pare. Retușurile, croitoriile și atelierele sociale aduc bani și locuri de muncă în comunitate, nu în lanțurile globale de fast-fashion.
Reparația nu doar prelungește viața hainelor, ci o personalizează. Ajustările personalizate, în care croitoreasa tivește, strâmtează sau înlocuiește capse, dantele și fermoare, creează un stil autentic, alternativ la „uniformele” dictate de marketingul brandurilor globale.
RetușArt: atelier social și școală de viață. Dezvoltat de asociația The Social Incubator, combină meșteșugul cu incluziunea socială, atelierul oferă servicii de reparații și modificări ale hainelor, iar veniturile susțin programe de formare pentru tineri din medii vulnerabile. Defectele unor textile devin provocări creative, iar resturile textile, accesorii unicat. Astfel, sustenabilitatea poate fi și solidaritate.
Retușescu este unul dintre primele ateliere de retușuri din București și primul care funcționează online în România (cu servicii de pick-up și delivery). Retușescu a deschis mai multe centre în toate sectoarele capitalei și în Ilfov.
Prăvălia cu retușuri este un business de reparații textile care funcționează în centrele comerciale Băneasa Shopping City și București Mall (Vitan) din capitală.
România aruncă anual peste 160.000 de tone de textile, conform Asociației Române pentru Reutilizarea și Reciclarea Textilelor (ARETEX), iar fenomenul fast fashion amplifică risipa și neglijează partea neștiută a acestui adevăr: exploatarea resurselor, fie de materie primă, fie angajați care muncesc în condiții nedemne.
În contextul acestor realități, donarea hainelor capătă valoarea unui act dublu: social și de mediu. Așa încât, în loc să ajungă la pubela de gunoi, cămașa nepurtată, rochia uitată sau hăinuțele care i-au rămas mici copilului pot avea o a doua viață. Pot deveni ajutor concret pentru oameni aflați în dificultate și, totodată, o soluție sustenabilă la poluarea generată de industria textilă.
Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB) derulează campanii de colectare și distribuire a hainelor pentru persoane fără adăpost, familii cu venituri mici și refugiați.
„O haină donată poate însemna demnitate, șansa de a merge la un interviu, de a participa la școală sau confortul de a fi protejat de frig,” subliniază Cosmina Simiean, director general DGASMB.
Prin centrele sale, DGASMB transformă donația într-o formă de solidaritate activă. Astfel, a amenajat puncte de colectare accesibile și transparente, la Romexpo, la centrul Bebe de București, dar și în alte locații din București unde derulează activități sociale.
În Sectorul 6 al Capitalei, dar și în inima Capitalei, la Piața Romană, funcționează Bine Boutique, un proiect al Crucii Roșii, care combină sustenabilitatea cu grija față de comunitate. Hainele donate de fiecare dintre noi, la centrul de colectare, sunt atent selectate și igienizate pentru a fi trimise către cei care au nevoie de ele, din comunități dezavantajate. Totodată, hainele posh, care nu și-ar avea rostul în coletul care ajunge către refugiați sau victime ale catastrofelor naturale, sunt selectate și ajung într-un magazin modern, din Piața Romană. Aici, pentru un cost modest, fiecare piesă vestimentară elegantă „vinde” o poveste și finanțează fapte bune.
„Veniturile obținute sunt folosite în acțiuni umanitare: ajutor pentru sinistrați, pentru familii vulnerabile, pentru copii din medii defavorizate,” explică Ana Derumeaux, coordonatoarea proiectului.
Inițiat de regretatul pastor Petru Dugulescu, magazinul funcționează sub deviza „Dăruiește pentru a cumpăra! Cumpără pentru a dărui!”. Proiectul Asociației „Isus, Speranța României” sprijină copiii orfani și persoanele nevoiașe, oferind comunității timișorene un model de economie circulară și consum responsabil, inspirat din experiențele charity shop-urilor occidentale.
Asociația de Caritate AlCar continuă tradiția ajutorului vestimentar în comunitate, prin colectarea și distribuirea hainelor către persoanele aflate în dificultate. Este un exemplu de hub comunitar în care voluntariatul, responsabilitatea socială și economia circulară se întâlnesc.
Donăm haine pentru că există o nevoie, care nu se limitează doar în marile orașe. În orice localitate există persoane cu o situație materială precară, care au nevoie de haine și pantofi. Iată cum poți ajunge la ele:
Fundația Ellen MacArthur, în raportul „A New Textiles Economy: Redesigning Fashion's Future”, arată că prelungirea duratei de viață a unei haine cu doar nouă luni poate reduce amprenta de carbon, apă și deșeuri cu 20-30%. Astfel, a dona un obiect vestimentar nu este doar un gest de generozitate, ci o strategie eficientă de prevenire a poluării.
Întreținerea este importantă pentru păstrarea hainelor în condiții cât mai bune pentru cât mai mult timp.
Totul pornește de la informațiile de pe etichetă, unde simbolurile indică modul în care fiecare articol ar trebui spălat și călcat. Eticheta nu este un detaliu „de formă” - este un instrument de educare și responsabilizare. Nu putem vorbi despre reutilizare și prelungirea duratei de viață a produselor vestimentare fără să le spălăm, curățăm și îngrijim corect.
Fiecare etichetă are în general cinci simboluri - exact în această ordine: spălare, albire, uscare, călcare și curățare profesională.
Primul simbol e reprezentat de o cuvă și îți spune cum (și dacă) poți spăla produsul. Dacă în interiorul cuvei vezi o temperatură, aceea este valoarea maximă admisă. Dacă vezi o mână - spălare manuală. Dacă simbolul este tăiat, produsul nu trebuie spălat cu apă. În astfel de cazuri, ducem haina la o curățătorie profesională.
Al doilea simbol este triunghiul, care indică dacă poți folosi sau nu înălbitori. Un triunghi gol înseamnă că e sigur să folosești orice fel de înălbitor, chiar și pe bază de clor. Dacă apar două linii în interior, ai voie doar cu înălbitori blânzi, pe bază de oxigen activ. Iar dacă triunghiul e tăiat, nu folosi deloc înălbitori - nici măcar produse de scos pete fără să le testezi înainte pe o zonă ascunsă.
Al treilea simbol este pătratul, care îți arată cum se face uscarea. Dacă în pătrat apare un cerc, se referă la uscarea în uscătorul electric. Un punct în cerc înseamnă temperatură scăzută, două puncte - medie, iar simbolul tăiat exclude total uscătorul electric. Dacă nu vezi deloc acest simbol, mai bine usuci la aer. Ca o regulă generală, evită expunerea directă la soare, mai ales în cazul hainelor colorate.
Urmează apoi fierul de călcat - poate cel mai cunoscut simbol de întreținere. Un punct înseamnă că poți călca la temperatură scăzută, două puncte - temperatură medie, iar trei puncte - temperatură ridicată. Dacă e tăiat, nu călca. Pentru siguranță, dacă nu ești sigur de material, folosește un material alb de bumbac între fier și haină. Și începe întotdeauna cu temperatura cea mai mică, mai ales la materiale delicate.
Ultimul simbol este un cerc cu litere în interior - și face referire la curățarea profesională. Litera „P” indică curățare uscată cu percloretilenă, „F” înseamnă hidrocarbură, iar „W” înseamnă curățare profesională cu apă. Dacă cercul este tăiat, cel mai probabil are voie să fie spălat la apă. Chiar și curățătoriile profesionale se bazează pe aceste simboluri pentru a decide tratamentul corect.
Depozitarea corectă a hainelor nu înseamnă doar ordine în dulap, ci și prelungirea duratei de viață a articolelor vestimentare. În funcție de cât de des purtăm o haină și de materialul din care este făcută, există metode diferite prin care o poți păstra în siguranță și în stare bună.
Depozitarea pe termen scurt. Această categorie include hainele pe care le
purtăm
frecvent, în rotație săptămânală.
Nu pune in dulap haine după ce le-ai purtat. Gândește-și ținutele în așa fel
încât pentru perioada următoare să poți integra acel produs. Sau dacă vorbim
despre o pereche de blugi pe care o purtăm de mai multe ori, ne ajută să o punem
separat de celelalte haine.
Hainele din lână, cașmir sau materiale fine nu se păstrează pe umerașe, ci
împachetate. La fel si pentru tricouri, pulovere și articole din tricot. Cel mai
bine le depozităm pliate.
Sfat practic: păstrează o zonă în dulap special pentru haine „semi-purtate” care
nu sunt murdare, dar nici complet curate.
Depozitarea pe termen mediu. Atunci când vine toamna și pui la păstrare
hainele
de vară (sau invers), este esențial să le pregătești corespunzător.
Spală toate hainele înainte de depozitare, chiar dacă le-ai purtat o singură
dată. Urmele de parfum, transpirație sau praf se pot transforma în pete
permanente. Nu depozita în plastic — folosește saci din material nețesut, fețe
de pernă din bumbac sau cutii de depozitare textile.
Evită podul sau beciul — alege locuri uscate, ferite de lumină directă. Adaugă
lavandă, cedru sau alte soluții naturale antiacarieni. Nu îngrămădi hainele -
asigură-te că pot „respira” în spațiul în care le lași.
Sfat practic: Poți folosi saci pentru vidare pentru a economisi din spațiu.
Depozitarea pe termen lung. Categorie pentru rochiile de mireasă,
ținutele de
ocazie, hainele cu valoare sentimentală.
Hainele cu valoare emoțională sau rar purtate necesită o atenție specială.
Curăță profesional fiecare piesă înainte de depozitare. Petele vechi devin
imposibil de scos în timp. Folosește huse din material textil, niciodată
plastic. Depozitează orizontal, în cutii rigide, dacă materialul este greu și
poate fi deformat (ex: rochii cu broderii, perle etc.). Folosește hârtie de
mătase între pliuri pentru a preveni cutele adânci. Verifică anual hainele
depozitate pe termen lung — aerisește-le, reîmpăturește-le în alt mod și
asigură-te că nu s-au format mucegai sau pete.
Sfat practic: pentru rochiile de mireasă sau alte articole prețioase, există
servicii specializate de conservare care pot ambala profesional aceste piese
pentru depozitare îndelungată.
Mergem la shopping să ne relaxăm. Cumpărăm haine atunci când dorim să fim în trend sau când simțim nevoia unei recompense. Bucuria momentului se risipește repede, însă efectele deciziei de cumpărare pot fi de lungă durată. Lucrurile nu trebuie să stea neapărat așa, dacă știi cum să îți alegi hainele pe care le cumperi.
O alegere responsabilă începe cu o simplă întrebare: am nevoie cu adevărat de
acest produs sau îl cumpăr din impuls?
A alege conștient nu înseamnă să renunți complet la cumpărături, ci să
investești în haine de calitate, durabile, produse etic și care pot fi purtate
cât mai mult timp.
Un pas „greșit” nu înseamnă numai bani pierduți, ci și un cost plătit de mediu.
Fiecare articol nou consumă resurse - apă, energie și materii prime.
Stil propriu vs. tendințe
Alege-ți stilul in funcție de locurile, ocaziile si oamenii cu care te
întâlnești. O piesă vestimentară spectaculoasă pe care o cumperi și care nu te
reprezintă sau pe care nu ai unde să o porți are mari șanse să treacă direct la
stadiul de deșeu.
Materialul unei haine spune mai mult decât ce apare pe etichetă. Sunt două categorii mari de materiale textile - naturale și sintetice.
Materialele naturale sunt obținute din materii prime regenerabile. Bumbacul și inul se obțin din culturi de plante tehnice care se cultivă, lâna provine de la oi, dar și alte animale precum capre sau cămile, iar mătasea este recoltată de la coconii viermilor de mătase.
Materialele sintetice sunt fibre precum poliester, acrilic sau nailon obținute cel mai adesea din petrol. Aceste materiale sunt, de fapt, un fel de plastic, a cărui producție poluează mediul în majoritatea stadiilor sale în ciclul de consum - de la extracție, prelucrare, transport, întreținere (prin eliminarea de microplastic) la aruncare.
Nu doar materialele sintetice au un cost ridicat asupra mediului. Sunt și materiale naturale care pot fi, la rândul lor, poluante. De exemplu, bumbacul clasic este o cultură intensivă care necesită cantități mari de apă și pesticide. Vâscoza este obținută din lemn, dar nu toate exploatările respectă un management durabil al pădurilor, iar recoltarea firului de mătase convențională presupune omorârea larvelor care au produs-o.
Variantele prietenoase cu mediul ale acestora sunt bumbacul organic pentru care nu sunt utilizate pesticide, Tencell sau Lyocell - materiale inovatoare realizate din vâscoză sau mătasea păcii (Ahimsa Silk), obținută prin recoltarea coconilor fără omorârea larvelor.
De multe ori, piesele vestimentare sunt confecționate dintr-o combinație de fibre textile, fie naturale cu sintetice, fie mai multe tipuri de materiale sintetice. Evită combinațiile excesive, în special fibrele sintetice mixte, deoarece ele complică reciclarea și separarea materialelor.
Caută, în primul rând, haine din materialele 100% naturale. Fibrele sintetice sunt recomandate în cazul echipamentelor tehnice de sport și outdoor, cu scop clar (schi, cățărare, costume de baie, genți etc.).
În același timp, tehnologii care permit funcționalități ca impermeabilitatea, de exemplu încălțămintea și îmbrăcămintea cu Gore-Tex, conțin și alte tipuri de substanțe nocive pentru mediu, așa cum este PFAS, care face parte din grupul „substanțelor chimice veșnice” care nu se degradează niciodată.
Materiale textile reciclate
Atunci când alegi materiale reciclate, mai ales în cazul celor sintetice,
verifică modul în care au fost obținute. Recomandarea este de a opta pentru
articole din materiale reciclate pure sau fire reciclate certificate, precum
Global Recycled Standard sau Recycled Claim Standard, deoarece procesul de
certificare presupune audituri riguroase.
Durabilitatea este esențială pentru sustenabilitate. O haină care rezistă ani de zile are un impact mult mai mic decât una ieftină, purtată de câteva ori.
Ce să verifici fizic produsul în magazin:
Dacă un produs pare prea ieftin pentru cât de complex este, întreabă-te ce costuri reale au fost tăiate: salarii, materiale, condiții de muncă sau protecția mediului.
Sustenabilitatea nu înseamnă doar materiale „verzi”, ci și respect pentru
oameni.
Brandurile care respectă anumite principii publică rapoarte de sustenabilitate
care descriu clar unde și cum sunt produse hainele și oferă informații despre
salariile lucrătorilor.
Pe lângă material, eticheta îți poate arăta dacă haina este certificată de o organizație independentă. Iată cele mai importante marcaje:
GOTS (Global Organic Textile Standard) - bumbac organic și criterii
sociale
stricte.
OEKO-TEX® Standard 100 - absența substanțelor chimice toxice.
Fair Trade Certified™ / Fair Wear Foundation - muncă echitabilă, salarii
decente.
Bluesign® - control riguros al proceselor chimice și de mediu.
RWS (Responsible Wool Standard) - bunăstarea animalelor și trasabilitatea
lânii.
Cradle to Cradle Certified™ - design circular și materiale reciclabile.
La fel ca în cazul certificărilor, există branduri care, prin practicile pe care le urmează, pot fi considerate de încredere. Sunt transparente, folosesc materiale și procese de producție cu scopul de a reduce la minim impactul asupra mediului, se concentrează pe calitate în loc de cantitate.
Patagonia, Stella McCartney, Armedangels, Veja, Eileen Fisher, People Tree sunt exemple de branduri recunoscute pentru bune practici, care publică informații despre lanțul de aprovizionare, oferă produse durabile și sprijină inițiative de economie circulară.
De exemplu, Patagonia publică detalii despre fiecare fabrică parteneră și oferă garanție de reparare pe viață a produselor. Eileen Fisher și Armedangels promovează transparența și folosesc fibre regenerabile certificate.
De cealaltă parte, încearcă să eviți mărcile de haine care nu menționează nimic despre producție sau care răspund doar cu formule vagi de tipul „respectăm cele mai înalte standarde”.
Poți sprijini antreprenorii locali cumpărând de la brandurile mici, atelierele de croitorie și designerii independenți care produc serii limitate. Acestea pot fi opțiuni excelente, care sprijină economia locală și reduc transportul internațional. Nu ezita să promovezi astfel de inițiative și în rândul prietenilor.
Iată și câteva exemple de designeri români cu practici sustenabile:
De Ionescu: Folosesc cânepă 100%, un material natural și durabil, ceea ce reduce utilizarea de pesticide, apă și dependența de fibre sintetice. Hainele sunt lucrate local, la atelierul propriu din Sibiu. Acest lucru permite o mai mare transparență privind condițiile de muncă și control asupra calității. Încearcă să scurteze lanțul de aprovizionare cu materii prime, colaborând cu furnizori din România, Suedia, Elveția pentru a pune accent pe responsabilitate în toate etapele de producție. Folosesc vopsele certificate GOTS pentru unele finisaje și evită chimicalele nocive în proces.
Mauverien: Majoritatea hainelor și accesoriilor sunt din bumbac organic. Folosesc imprimare digitală cu cerneală certificată Eco Passport (de la OEKO-TEX). Produsele sunt „made to order” pentru a reduce stocurile excesive și risipa, dar acest lucru poate presupune costuri și timpi de așteptare mai mari.
3W Label: Utilizează materiale deadstock (materiale textile rămase în inventarul fabricilor din producția altor articole de îmbrăcăminte) pentru crearea colecțiilor. Producția este locală, cu accent pe loturi mici sau piese unicat.
Muntele de Haine este un proiect ridicat cu ❤️ de către Viitor Plus cu susținerea ING Bank România și Saatchi & Saatchi + The Geeks.
Proiectul Muntele de haine a fost posibil și datorită sprijinului oferit de: Daria Arsu, Laura Bucur (Love Yard Sale), Roxana Buzețelu (Micile Bucurii), Daniela Codreanu, Mădălina Corciu (Humana Romania), Mihaela Costache (Atelier Mihaela Costache), Ana Derumeaux (Bine Boutique), Cristina Gavrilescu (DGASMB), Simona Geacă (Onna Gall), Zoltán Gündisch (Roseco), Bogdan Istodor (TexCycle Romania), Elena-Alexandra Miron (Viitorul pentru Tineri), Marius Munteanu (TexCycle Romania), Cosmina Nicolescu (Fandacsia), Kiana Pascenco, Alexandra Pîrvan (YKO-YKO), Florina Secară (YKO-YKO), Cosmina Simiean (DGASMB), Daniela Staicu (ALTRNTV), Mariana Stan (Fashion Revolution Romania), Monica Tănase (SoPro), Antoaneta Tica (UNARTE), Ana Tudoroiu (GRIT).